† Mitropolitul IOSIF
Hristos - Pacea noastra
Scrisoare pastorala la Nasterea Domnului 2006
c a t r e t o t c l e r u l, c i n u l m o n a h a l
s i p o p o r u l d r e p t s l a v i t o r
d i n î n t r e a g a M i t r o p o l i e
"...Betleeme, găteşte-te! Iesle, bine te împodobeşte! Peşteră, primeşte!Că Adevărul a venit, umbra a trecut şi Dumnezeu oamenilordin Fecioara S-a arătat, luând chipul nostru şi îndumnezeind trupul.Pentru aceasta Adam înnoindu-se, împreună cu Eva strigă:pe pământ Bunăvoirea S-a arătat ca să mântuiască neamul nostru.“
Din slujba Înainteprăznuirii,
stihiră alcătuită de sfântul Sofronie al Ierusalimului
Prea Cucernice Părinte,
Iubiţi fraţi în Domnul nostru Iisus Hristos,
Praznicul Naşterii Domnului este din nou un prilej de mare bucurie duhovnicească pentru noi, creştinii. Pacea şi bucuria se revarsă de la tronul Preasfintei Treimi peste lumea întreagă, peste tot omul. Acum, când mântuirea noastră este aproape (Romani 13,11), când Cel Unul din Sfânta Treime, Fiul Tatălui, Se naşte în ieslea sărăcăcioasă a necuvântătoarelor, devenită palat şi templu ceresc, cerul şi pământul îşi dau mâna şi se unesc pentru a readuce pacea între om şi Dumnezeu. Acum, harul Treimei Celei Una se revarsă peste lume prin Fiul, Cel ce din veşnicie Se naşte din Tatăl fără de mamă, iar în lume, Se naşte acum, la „plinirea vremii” (Galateni 4,4), din mamă fără de tată. În ieslea Betleemului, Dumnezeu arătându-Se, ne descoperă pacea pe care a pregătit-o lumii prin Fiul Său. „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, vesteşte cerul prin îngerii Săi. În ieslea primitoare a Betleemului, taina voii Sale pentru mântuirea noastră, a celor păcătoşi, se arată mai luminoasă ca oricând, aşa cum proorocii Vechiului Testament au văzut-o: „şi tu, Betleeme, casa Efratei, mic eşti între miile lui Iuda; dar din tine Cineva Îmi va ieşi în Israel să-i fie lui Cârmuitor; iar obârşiile Lui sunt dintru-nceput, din zilele veşniciei” (Miheia 5,1); „poporul cel ce umbla întru întuneric a văzut lumină mare; voi, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi!… Că Prunc ni S-a născut, Fiu, şi ni S-a dat, a Cărui Stăpânire şi-o poartă pe umăr; şi numele Lui se cheamă: Înger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9,1,5). Neputinţa noastră omenească a stricat pacea cu Dumnezeu şi ne-a condamnat la singurătate, la izolare, la moarte, care este duşmănie cu Dumnezeu. Cel Care avea să vină este vestit de prooroci ca „Domn al păcii”, Cel în Care Tatăl ceresc îşi pune toată dragostea pentru noi şi prin Care revine spre noi cu pace, ca odinioară înspre Adam şi Eva, care fugind s-au ascuns de la faţa Lui. Iată cum Pruncul dumnezeiesc, din prea multa milă a Preasfintei Treimi se pune de bună voie între noi şi Tatăl, devenind Mijlocitorul şi Împăciuitorul nostru cu Părintele Său şi al nostru. Aşa îl arată şi sfântul Pavel: „căci El este pacea noastră, El, Care-n trupul Său a făcut din cele două lumi una…” (Efeseni 2,14); „căci în El a binevoit [Dumnezeu] să sălăşluiască toată plinătatea şi prin El pe toate-ntru El să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El…” (Coloseni 1,19-20). Pacea, înainte de toate este legătura noastră cu Dumnezeu, pe care o regăsim cu Hristos şi în Hristos, faţă de Părintele ceresc. Ea se înfiripează şi creşte în noi de la botez până la moarte, şi în tot acest drum nu mai suntem singuri; Pruncul născut în ieslea din Betleem ne arată calea, Se face chiar El Calea noastră, ca să nu mai orbecăim în neştiinţă, ci să mergem cu El direct la ţintă.
Iubiţi credincioşi,
Pacea pe care Hristos ne-o aduce este pentru acum şi pentru lumea aceasta. Fără a o avea aici, riscăm să nu o avem nici în veşnicie. Cuvântul care l-a însoţit pe Hristos de la peştera din Betleem şi până la Cruce, trecând prin pogorârea la iad, în cele-mai-de-jos, apoi în zilele Învierii Sale şi ale întâlnirilor repetate cu ucenicii Săi până la Înălţarea la cer, a fost cuvântul Pace. A venit să propovăduiască pacea, fiind El Însuşi Pacea. El este „Domn al păcii” fără hotar, pace pe care nu o impune, ci o propune libertăţii noastre, a celor clădiţi după chipul lui Dumnezeu, adică liberi. „Fericiţi făcătorii de pace…”. „În această fericire – zice sfântul Ioan Gură de Aur - Domnul nu interzice numai dezbinarea şi ura unora faţă de altii, ci cere ceva mai mult: să împăcăm pe cei învrăjbiţi. Şi adaugă o răsplată duhovnicească: ‚căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’ (Matei 5,9)”. Nu putem fi numiţi fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Hristos, fără să devenim şi noi făcători de pace, după chipul Celui ce ne-a împăcat cu Tatăl. Dar nu numai cu Tatăl doreşte Hristos să ne împace, ci cu toţi aceia cu care suntem învrăjbiţi. Niciodată în istoria omenirii nu s-a strigat mai mult cuvântul pace decât în acest ultim secol. Cine dintre noi, oamenii, nu doreşte pacea? Dar ce greu o găsim! Câtă nefericire nu aduc în viaţa noastră personală, sau în familiile noastre, dezbinarea, ura, agresivitatea omenească? Ca să putem ieşi din acest impas trebuie să-L primim pe Hristos şi pacea pe care El ne-o propune, pacea care vine din darul iertării, din darul libertăţii faţă de lucrurile trecătoare ale acestei vieţi. Acestea sunt daruri pe care Hristos Însuşi le-a adus în lume prin întruparea Sa, împăcându-ne cu Tatăl, prin iertare.„Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze… Pe acestea vi le-am grăit, ca-ntru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi: Eu am biruit lumea!” (In 14,27 şi 16,33). Hristos a biruit lumea păcatului şi a nedreptăţii cu pacea Lui, pace pe care şi noi o primim ca dar în toate rugăciunile şi slujbele Bisericii. La fiecare slujbă auzim preotul care reia cuvântul lui Hristos, spus şi ucenicilor după Înviere: Pace vouă! sau Pace tuturor! Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem mereu este: sunt om al păcii? mă lupt să aduc pace în sufletul meu şi al celor din jur? Urmându-L pe Hristos, trăind cu El, primind şi înmulţind darul păcii, devenim şi noi făcători de pace, devenim fii ai lui Dumnezeu. „Căci văzându-L pe Cel ce a binevoit să Se facă asemenea nouă, şi fiind văzuţi de El, - zice sfântul Simeon Noul Teolog - ne-am învrednicit să ne facem asemenea Lui, aşa cum se întâmplă cu cineva care vede de departe faţa prietenului şi vorbeşte cu el şi i se adresează şi aude glasul lui.” Glasul lui Hristos să ne aducă şi astăzi, şi până la sfârşitul veacurilor, pace.În această sfântă zi a Naşterii lui Hristos doresc tuturor Sărbători fericite, sănătate, putere şi curaj duhovnicesc în purtarea tuturor greutăţilor vieţii, spor în viaţa copiilor dumneavoastră - pe care să nu-i lăsaţi fără Hristos, fără darurile pe care El le-a adus în viaţa noastră şi pe care noi trebuie să le transmitem lor.Vă mulţumesc pentru solidaritatea dumneavoastră cu cei care şi anul acesta au suferit în România de pe urma inundaţiilor, mai ales în zona de sud, lângă Dunăre, şi care se vor bucura de dragostea dumneavoastră, a celor de departe.La mulţi ani!
† M i t r o p o l i t u l I o s i f
Paris, Naşterea Domnului 2006
El pasado 19 de enero, dentro de la celebración de la Semana de Oración para la Unidad de los Cristianos, tuvo lugar la celebración de Vecernia en la Parroquia de la Dormición de la Madre de Dios y San Efrén el Sirio. A la misma asistieron miembros de distintas Iglesias de Elche y su entorno. Destacamos la del Vicario Episcopal don José Antonio Valero y la de don José Antonio Martínez, Delegado Diocesano de Ecumenismo y Rector del Seminario de Orihuela, así como la de numerosos fieles entre los que destacamos la presencia de don Tomás Mora, vicepresidente de la Asociación Amigos de San Crispín.
